Povestea din jurul meciului Steaua-Fenerbahce

Miercuri seara. Un prieten îmi atrage atenţia asupra unui mail prin care studenţii erau invitaţi la meciul Steaua – Fenerbahce, urmând să primească bilete gratis în limita a 1000 de persoane, cu condiţia de a trimite un mail la o anumită adresă. Am trimis, am primit mail de confirmare. Joi la 17 trebuia să fiu la stadion.

În ziua meciului, la 17 eram în tramvaiul 41. La magazinul “Billa” e primul filtru. Nu trec decât cei cu bilet sau vreun fel de acreditare şi riveranii. Singura posibilitate pentru restul lumii e de a lua tramvaiul. Cu o staţie înainte de capăt cobor din 41. Filtre peste tot, o groază de jandarmi.

“Biletul şi buletinul” se exprimă unul. “N-avem, suntem studenţi”. “Atunci o luaţi pe-acolo”, ne răspunde, indicând o poartă aflată în continuarea bulevardului Braşov (vezi poza).
Fiecare jandarm simte nevoia să te verifice: buletin, carnet de student. “Aţi primit mail de confirmare?” mai întreabă unul. “Da am primit”. După 3 controale trecem de poartă, şi suntem îndrumaţi spre un ţarc format din garduri ale jandarmeriei. În staul, cu alte cuvinte. Cum îi place lui Gigi, ca între oi. Numai studenţi, toţi nedumeriţi. Urmează apelul, ceva aduce cu filmele despre lagărele de concentrare. “Cei de la A la M pe-aici, ceilalţi alături”. Cineva te caută pe-o listă. “Ok, poftim biletul, o luaţi pe alee prin spate şi ajungeţi la stadion”.

Mergem, şi ajungem în dreptul tribunei oficiale.”Grup compact vă rog” strigă un jandarm. Înconjuraţi de trupe de pază suntem conduşi spre tribuna a doua prin faţa stadionului. Spre stradă, nicio urmă de oameni. La turnicheţi iarăşi nimeni. Doar o mare de jandarmi şi trupe BGS.

Ajungem la porţile de la T2. Iar verificări. Buletin, carnet de student, bilet. Deja toţi le aveau pregătite. Un oficial la costum vorbeşte cu un jandarm. “U know, UEFA doesn‘t interfere in any way with what you are doing. UEFA just observes what happens”, “Yes, ok” răspunde omul legii.

“Vă rog să intraţi”. E ora 18 şi stadionul e pustiu. Par mai mulţi oameni de la BGS, câte unul pentru fiecare sector plus întăriri între tribune şi teren. Doar la T2 s-a mai adunat lumea, mai toţi studenţi, la fel ca noi. Încetul cu încetul apar însă oameni, linişte totală. Începe să se audă muzică, apoi încep să cânte fanii turci, vreo 200 la număr. Primele huiduieli ale celor din tribune. “Dinamo, Dinamo” şi “Becali, Becali” strigate de turci fac pe suporteri să huiduie şi mai tare, urmând scandarea “Galata, Galata”, ca răspuns. Pe la 19 30 deja e cam clar ce se întâmplă. La peluza nord încep să se strângă fanii laolaltă. La sud nu e mai nimeni. 30 de persoane maxim, grosul pare să se fi mutat în centrul tribunei a doua, care e cât de cât plină. Încep scandările “Gigi, Gigi, Gigi lasă-ne, lasă-ne, lasă-ne” şi încă unele mai greu de reprodus, dar deja cunoscute. La turnicheţi e lume adunată, dar nu mai mult de 20 de persoane la fiecare poartă. Nici la magazin nu-i aglomeraţie. Scandările continuă la peluza nord şi în unu-două grupuri compacte din T2. Restul tribunei e amorţită, ezită să strige, şi va face aşa tot meciul.

După două ore, la final, scandările încă se mai aud “Becali George pleacă din Ghencea”. Acum chiar pleacă, acasă. Însă se va întoarce la următorul meci. Cât despre cei din peluze, nu se ştie.